Vă așteptăm să ne rugăm împreună la Sfânta Mănăstire Antim !

Cuvinte despre post, cu părintele Mihail

 In incinta medievala a Manastirii Antim, timpul are o conotatie aparte. La fel si postul. Cu binecuvantarea parintelui arhimandrit Sofian, staretul asezamantului monahal, am purtat, in pragul Postului Mare, o discutie “de taina” cu parintele ieromonah Mihail Stanciu despre semnificatia acestui ritual ortodox.

Post trupesc si exercitiul virtutilor

– Parinte, spuneti-mi, va rog, ce inseamna postul pentru crestinul ortodox ? Este el doar o lista de interdictii alimentare ?

– Postul, dupa invatatura Bisericii Ortodoxe, este o infranare de la anumite mancaruri, pe o anumita perioada, in vederea cresterii duhovnicesti, adica in vederea educarii vointei in acord cu voia lui Dumnezeu si, mai ales, in vederea strunirii trupului de la pornirile sale patimase. Aceasta infranare este nu doar o interdictie la anumite alimente sau doar un regim alimentar, ci este si o porunca dumnezeiasca cu un bogat continut teologic, porunca ce ne ajuta sa crestem spiritual. Postul trupesc trebuie dublat – altfel nu are nici o valoare religioasa – cu exercitiul virtutilor: cu milostenia, cu rugaciunea, fie singur in camera ta de taina, fie in biserica si cu marturisirea pacatelor.

Aici, iata, ajungem la o alta utilitate a postului si anume: el premerge spovedaniei, acest dialog intim al tau cu preotul duhovnic, cand iti deschizi sufletul in fata lui Hristos, recunoscandu-te supus greselii si cerand puterea de a te indrepta.

Totodata, infranarea de la mancare si de la rautati arata ca si trupul este menit sfintirii, alaturi de suflet: “Nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu?… Slaviti pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Cor. Vi, 19-20). Prin urmare, postul este si o forma de cinstire, de jertfa adusa lui Dumnezeu. Nu postim, insa, pentru a-L forta pe Dumnezeu sa ne faca toate hatarurile – de multe ori, bunuri sau situatii trecatoare – asa cum fac multi crestini “evlaviosi”: pentru dusmani, pentru vraji, pentru castig la bani.

De asemenea, nu trebuie, atunci cand postim, sa si aratam acest lucru. Foarte frumos spune Mantuitorul in predica de pe munte:

“Cand postiti, nu fiti tristi ca fatarnicii; ca ei isi smolesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc… Tu insa cand postesti, unge capul tau si fata ta o spala, ca sa nu te arati oamenilor ca postesti, ci Tatalui tau care este in ascuns si Tatal tau care vede in ascuns, iti va rasplati tie” (Matei Vi, 16-18).

As vrea sa mai mentionez un lucru: este trist faptul ca Occidentul a pierdut mult din dimensiunea postului si a nevointei, ajungand la o religie foarte comoda, despartita de traditia Sfintilor Parinti. La polul opus, credintele pagane orientale trateaza postul ca pe o performanta a mandriei omenesti, care insa nu duce la Dumnezeu.

Imparte painea ta cu cel flamand 

– Care sunt foloasele postului? Ce schimbari concrete simte postitorul in fiinta lui ?

– Am vazut ca postul, prin aceasta infranare de la anumite mancaruri si prin deschiderea spre savarsirea faptelor bune, reprezinta o “aerisire” spirituala, o curatire sufleteasca si trupeasca. Postul nu-l tinem numai pentru noi, ci ne deschidem si comuniunii cu ceilalti. Haideti sa vedeti ce clar spune prorocul Isaia: “Imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine… Atunci vei striga si Domnul te va auzi; la strigatul tau El va zice: Iata-ma!” (Isaia Lviii, 7-9). Restul comentariilor sunt de prisos.

– Are vreo valoare, macar medicala, postul exclusiv trupesc sau, in termeni neologici, regimul vegetarian ?

– Are, fireste, o valoare medicala si biologica, in sensul curativ. Dar, postul propriu-zis, asa cum este el vazut in Ortodoxie, nu este acelasi lucru cu acest regim dietetic sau vegetarian care astazi este la moda. Am vazut ca postul, la noi, la ortodocsi, este o redescoperire a infranarii de la rautati si savarsirii faptelor bune. Toate – pentru Dumnezeu si cel de alaturi.

– In ce masura trebuie sa se schimbe viata intima a sotilor in timpul postului?

– E o problema delicata si din acest motiv, Biserica nu da niste dispozitii precise. Iata de ce: si viata intima, apropierea trupeasca a barbatului si a femeii, e supusa – de comun acord – acestei infranari din vremea postului, in scopul accentuarii vietii de rugaciune. Un lucru este foarte important: oricum am lua-o, dragostea este mai mare decat postul si ceea ce sotii – de comun acord, repet – hotarasc sa faca pentru viata de familie, este binecuvantat de Dumnezeu. Asta, bineinteles, daca se urmareste o crestere spirituala prin post si rugaciune. Spune Sfantul Apostol Pavel: “Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea si iarasi sa fiti impreuna” (I Cor. VII, 5).

Totul insa trebuie sa fie facut dupa puterea fiecaruia si cu binecuvantarea duhovnicului. Biserica nu condamna actul impreunarii trupesti care are ca rod aducerea la viata a copiilor, ci impreunarea patimasa, redusa la o placere inferioara (desfranarea) si avortul.

De aceea, sotii – de comun acord – hotarasc cand sa conlucreze cu Dumnezeu pentru a aduce la viata o noua persoana, ca rod al iubirii dintre ei. Este si aici o crestere spirituala, o crestere in iubire, pe careDumnezeu o binecuvanteaza prin copii.

– In ce masura se ingemaneaza postul cu rugaciunea ?

– Postul – trupesc, dar si ca schimbare a atitudinii, a intregii noastre vieti cotidiene, in consens cu voia divina – face ca inima sa ne devina mai sensibila la durerile celorlalti si, implicit, la situatia noastra de oameni pacatosi. Si atunci, rugaciunea o putem adresa lui Dumnezeu, intr-o stare de cainta mai accentuata. Atunci cand postesti, iti dai seama ca nu-ti este permis orice si inima iti devine mai receptiva la harul Duhului Sfant.

“Cusutu-mi-a haina de piele pacatul”

– Prin ce se deosebeste Postul Mare care, iata, sta sa inceapa, de celelalte posturi ? Ce contine el deosebit, in plan liturgic ?

– In cultul public al Bisericii, in perioada Postului Mare, constiinta pacatoseniei personale si cea a nevoii de ajutor din partea lui Dumnezeu se ingemaneaza cel mai bine. In prima saptamana avem rugaciunea Canonului celui Mare al Sfantului Andrei Criteanul si, de obicei, regimul nostru de hrana este mai aspru: postim pana seara, dupa slujba acestei piese imnografice, care este de-a dreptul unica. Mai postim astfel si in ultima saptamana a Postului, cand incercam sa traim impreuna cu Mantuitorul Iisus Hristos patimile Lui, drumul Crucii. Incercam, mai bine zis, sa ne facem partasi la Jertfa Lui, pentru ca si el sa ne faca partasi la Invierea Lui.

– Ce inseamna pentru Sfintia Voastra si pentru intreaga obste a manastirii Canonul cel Mare? Exista o traditie a lui aici, la Antim?

– Noi, aici, am mostenit, ca in intreaga Biserica, sa facem, in fiecare seara, de luni pana joi, in prima saptamana a Postului Mare, slujba deosebit de frumoasa a Canonului celui Mare, compozitia Sfantului Andrei Criteanul, din secolul al Vi-lea. Aceasta rugaciune, aceasta cantare, mai exact, multe strofe, separate de refrenul “Miluieste-ma, Dumnezeule, miluieste-ma”, are ca tema dominanta pocainta.

Textele din canon urmaresc, practic, intreaga istorie a mantuirii. Inspirate integral din Sfanta Scriptura, cantarile cuprind de la caderea lui Adam in pacat pana la restaurarea adusa de Mantuitorul Iisus Hristos, pe care noi o traim impreuna cu El prin pocainta si prin Sfintele Taine. Iata, spre exemplu, o strofa:

“Pierdutu-mi-am frumusetea cea dintai zidita si podoaba mea si acum zac gol si ma rusinez./ Cusutu-mi-a haina de piele pacatul, golindu-ma de haina cea dintai, tesuta de Dumnezeu”. Iar pentru perioada de dupa venirea lui Hristos, spune: “Desteapta-te, o, suflete al meu, ia seama faptelor tale pe care le-ai facut si adu-le la vedere./ Varsa picaturi de lacrimi, spune cu indrazneala cugetele tale lui Hristos si teindrepteaza”.

Gasim referiri la multi care s-au pocait si au fost primiti de Mantuitorul: vamesul si fariseul, femeia desfranata… Mai sunt, de asemenea, rugaciuni sub forma de refrene adaugate ulterior, adresate Sfantului Andrei Criteanul si Sfintei Maria Egipteanca.

– Ce doriti sa transmiteti, in incheiere, cititorilor revistei “Formula As”?

– As dori sa le transmit, ca cititori, dar si ca enoriasi, invitatia de a ne fi alaturi la Sfanta Manastire Antim pentru a ne ruga impreuna, prin acest Canon Mare. Parintii slujitori, corul studentilor teologi, parintele profesor Petre David, predicatorul nostru, toti, impreuna cu credinciosii, suntem ca o familie si va asteptam cu drag. Post roditor si Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Publicat în Formula As, nr. 402, martie, 2000

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s