Fabulă muzicală

Pe un grif de țiteră
S-a suit o literă.
Și se laudă cu fală
Că e notă muzicală.

Litera saltă zglobie
Și încearc-o melodie.
Dar, din bietele-i demersuri,
Nu rezultă decât versuri.

Auzind acele zvonuri,
Note, game, semitonuri
Și-un diez cam guraliv
Îi grăiesc din portativ:

– Măi surato, zicem, ție
Îți priește-n poezie.
Muzichia cea măiastră
Las-o, soro-n seama noastră.

Pravila pământului
Șade-n grija cântului,
Iar canoane muzicale
Nu-s de nasul dumitale!

Litera se opintește
Și, lezată, le grăiește:
– Muzica-i fără cuvinte
Ca un trup fără de minte,

Ca o curte fără câine,
Ca o masă fără pâine,
Ca un prunc fără părinți,
Ca o gură fără dinți.

Așa că s-avem pardon,
Stimate domn semiton.
Dacă mă gândesc un pic,
Fără noi sunteți nimic.

Semitonul, înțelept,
Își propti bărbia-n piept:
– Cuvântu-i fără melod
Ca o plantă fără rod.

Voi grăiți în poezie;
Noi ne facem simfonie.
Voi ședeți la editură;
Noi valsăm în partitură.

Dar, trudind noi împreună,
Facem lumea și mai bună,
Cununăm acorduri sfinte
Pentru inimă și minte.

Hai, de-acum, să batem palma
Să nu mai trăim de-a valma,
Să nu ne mai lăsăm baltă
Ci să șadem laolaltă.

Și așa a fost: cuvântul
A făcut prieten cântul
Și-au dat sfintele măsuri
Ce dăinuie în scripturi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s